Memoria Colectiva - Drepturile Omului


Râmnicu Sarat: Conform marturiilor lui Corneliu Coposu, Liviu Tudoras si Ion Diaconescu, detinutii nu aveau niciun drept: „Pentru tortionari eram doar niste cifre” (Ion Diaconescu). Îi vizitau doar gardienii, nicidecum rudele. Si doar ca sa îi bata, fara vreun motiv anume. De la Liviu Tudoras aflam ca aceasta era închisoarea tacerii, pâna si gardienii purtau papuci de pânza ca sa nu faca galagie. Detinutii nu aveau dreptul la corepsondenta sau pachete, la pix sau la foaie. Îsi scrijeleau gândurile cu betigase pe talpa încaltamintei sau pe sapun. Jilava: Detinutii au dreptul la pachet, la vizita, la recreatie la a-si alege meseria din cadrul penitenciarului: oier, ciupercar, grajdar. Drepturile acestora sunt trecute pe un tabel în fiecare camera. Detinutii si-au facut un set de norme, pe care, cei noi veniti trebuie sa le respecte, pentru a nu ramâne fara pachet, tigari sau pat. Se creeaza astfel, involuntar, o ierarhie. Interdictii. Râmnicu Sarat: la orice; de la 5 dimineata pâna la ora 22 nu aveau voie sa se atinga de pat. Puteau sa se aseze pe un scaunel cu trei picioare, dar în asa pozitie, încât sa-i vada gardienii pe vizeta. Jilava: Doar cei condamnati la moarte nu au dreptul sa iasa din celule lor.