Text si Intriga


In alta ordine de idei, exista (daca bine-mi amintesc) dupa anumite criterii, doua tipuri de spectacole teatrale: primul este spectacolul de tip "text", iar al doilea cel de tip "intriga". Am asteptat o ora si ceva ca sa ma dumiresc asupra naturii infantei, fara sa ajung la o conluzie clara. Parea o incercare nu prea reusita de a le imbina pe cele doua. O poveste care se inchega spre final, dar care nu te lamurea indeajuns asupra naturii personajului si a incertitudinilor de care era framantat. Pe scurt, o trauma din copilarie care duce la pierderea identitatii, la un imprumut constant din povestile altora, la cautari prin joc, rezolvari amanate, (atat ale personajului cat si ale textului). Pe alocuri imagini frumoase si pline de poezie, pe alocuri fraze putin cam facile. era ca si cum un text caruia nu-i lipsea mult sa fie foarte bun se impotmolise in ceata si ajungea la noi trunchiat si neclar. Dar repet, eram si nu eram acolo, s-ar putea sa vorbesc balauri. Mi-ar placea sa am textul in fata ochilor. Pe langa asta, a mai fost si disproportia dintre energia aproape inexistenta a celor cativa spectatori si vitalitatea zgomotoasa a personajului, care s-a tradus in cateva momente usor jenante. Dar una peste alta, este un spectacol pe care as vrea sa-l revad. Aceata fiind ultima postare pe acest an va urez la multi ani.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu